Marianu.eu – nu-mi sfida inteligenţa

Singura speranta: iubirea ce-o purtam in suflet!

// January 30th, 2010 // ...din viaţă

Chiar daca se spune ca “speranta moare ultima”, cine sa creada lucru asta?! Eu unul nu! Am trait destul crezand ca va fi mai bine, ca sa ajung la concluzia..e mai rau! Totul are un sfarsit, de obicei un sfarsit trist si rapid, dar lumea inchide ochii, ca la orice sfarsit. Este exact ca atunci cand ne uitam la un film de groaza, si cand ne vine frica, prima reactie este sa inchidem ochii. Frica de esec, de sfarsit, de neputinta, ne face sa inchidem ochii.
Pot spune ca imi place sa merg cu ochii inchisi. Desi stiu ca pot intampina multe pericole, este aceea senzatie ca si cum ai zbura. Mai bine zbor si cad si mor, decat sa merg sa ma lovesc si sa traiesc cu durerea. Pana acum ceva timp, credeam ca pot face ceva bun din viata mea. Credeam ca pot schimba lumea cu conceptiile mele, si pot face pe cineva fericit. Dar, mi-am dat seama ca nimic nu e asa cum planuim. Facem planuri luni, ani, iar apoi cateva cuvinte urate schimba totul. Asa ca de ce sa ne inecam ca tiganii la mal? Dupa ce facem atatea sacrificii si strabatem Dunarea in lung si in lat, sa obosim tocmai la mal si sa murim? Mai bine sa nu invatam sa inotam si sa cedam din prima, fara niciun efort.
Singurul lucru care ma mai linisteste in clipele urate, nu sunt prietenii, nu familia, nu altcineva, doar muzica si moda.
Speranta – e frumos sa speri ca poti schimba pe cineva, si dupa mult timp sa iti dai seama ca a fost doar o speranta, e frumos sa vrei sa ajungi cineva in viata, sa te duci sa faci o facultate, sa muncesti, sa te intretii, sa speri ca dupa ce termini facultatea vei avea un serviciu bun, dar tu de fapt sa ajungi chelner intr-un bar de noapte sa ai bani sa iti platesti chiria la o garsoniera, sau mai rau sa stai cu parintii si dupa facultate, si sa auzi in fiecare dimineata vocea obosita “tu nu te mai trezesti, nu faci nimic, toata ziua dormi si stai pe capul nostru”. E frumos sa speri ca o sa ai si tu o viata frumoasa, dar speri pana ajungi sa ai o nevasta, copii cu care sa stai, sa ajungi sa fii stresat de viata zilnica, sa nu ai bani pentru mancare, si sa speri ca la pensie o sa ai 10 mii sa le dai nepotilor de o inghetata. E frumos sa visezi…
Este important sa facem asa cum simtim ca este bine pentru noi si sa ne gasim coerenta interna, chiar daca in exterior uneori este o contradictie intre ceea ce spunem si ceea ce facem. In structura de adancime (inconstienta) toate lucrurile sunt adevarate, doar in structura de suprafata ele se opun (constient).
Eu sper sa nu faceti greseala de a spera, pentru ca proiectia in imaginatie e de scurta durata, asa ca nu are cum sa dureze prea mult. Traiti si simtiti!

Tin sa-i multumesc Alexandrei pentru acest articol.