Dezamagire
// March 3rd, 2010 // ...din viaţă
V-ati dorit vreodata ceva mult mult mult? Dar MULT, mult de tot? Atat de mult incat… nu stiu incat ce. Mult.
Si apoi, dupa ce ati facut tot ce ati crezut voi de cuviinta pentru ca lucrul respectiv sa se intample, lucrul respectiv nu se mai intampla, dispare pur si simplu din fata voastra, asa de repede incat nici nu aveti timp sa va dezmeticiti ca el s-a si evaporat iar voi ramaneti dezorientati acolo, punandu-va un milion de intrebari: Unde am gresit? Oare am gresit ca am vrut sa fiu eu? Oare nu am gandit bine? Oare daca nu am gandit asa cum au fost standardele gandirii, inseamna ca sunt incapabil? Oare daca lucrul a disparut inseamna ca niciodata nu am fost demn de el?
Si va cuprinde o dezamagire. Una mare. Una cu atat mai mare cu cat nici macar in cele mai urate vise ale voastre nu v-ati fi inchipuit ca lucrul acela va disparea in halul ala de urat. Si dezamagirea se intensifica. Pentru ca v-ati dorit atat de mult. Si intrebarile sunt din ce in ce mai multe si mai invalmasite. Si dezamagirea creste.
Si niciun text motivational de genul „inseamna ca este altceva mai bun pentru tine” sau „nu e sfarsitul lumii” sau „daca in asa hal de urat a disparut lucrul, inca mai crezi ca ti l-ai dorit cu toata inima?” sau „nu-ti pierde increderea” sau etc., nimic din toate astea nu te poate pune definitiv pe picioare. Pentru ca iti doreai atat de mult. Si pentru ca a disparut in asa hal de urat.
Am invatat, in primul rand, sa nu mai judec oamenii inainte sa fiu in pielea lor. De asemenea, am mai invatat sau mai bine spus, incerc sa invat ca adevarata valoarea a unui om nu iese la iveala atunci cand acesta dovedeste ca stie sa respecte standardele impuse de altii, mai ales daca aceste standarde nu sunt explicite.
Incep sa ma maturizez si sa vad cat de cruda si urata e viata uneori. Nu-mi place.
14 mesaje pentru tema “Dezamagire”
Lasa un mesaj
Post-uri recente
Comentarii recente
Categorii
Directoare web
Pe cine citesc
Oricine isi doreste si mai mult insa uneori putem, alteori nu
Toti am trecut prin astfel de dezamagiri, se intampla!
Ideea e sa invatam sa trecem peste, sa privim partea plina a paharului, chiar daca el e gol pana la ultimul strop!
Te referi la Diana in postul asta? Si.. cand ai zis ca incepi sa te maturizezi m-ai facut curioasa, ce varsta ai? 
2 intrebari daca nu sunt prea indiscreta :-s , daca nu vrei nu raspunde!
Se spune ca doar un om cu fire puternica poate trece peste dezamagiri (si aici vorbesc despre dezamagiri mari), eu nu sunt asa, eu am o fire mai slaba. Dar viata o sa ma invete sa fiu puternic si o sa ma schimb.
Da Luci, post-ul se refera la EA. Nu esti curioasa deloc, dimpotriva, imi place sa fiu intrebat. Varsta? E secreta.
Cat imi dai?
Apropo de maturizare, un om se maturizeaza si la 40-45 de ani.
Eu unul tind sa cred ca ai vreo 20 si ceva de ani. Felul de a gandi si de a privi lucurile cam asta imi sugereaza. Ai mai putin de 20 de ani sau ma insel eu ?
Off Topic:
Da, sunt prietenul ei. Multumim de urari si, da, o iubesc enorm si am grije de ea si o respect!
Schimb de link? Daca da, astept raspuns pe blog!
Pace!
Bre, jumate le rezolvă timpul, jumate alcoolul şi jumate mai înveţi şi matale pe traseu.
O să vezi că şi mâine e o zi. De cele mai multe ori, he-he!
@ Alexsays: Sper sa nu te superi, ti-am pus cele 3 comentarii intr-unul singur.
, da facem schimb. Trece-ma cum ma are Luci si spune-mi cum sa te trec folosind pagina de contact.
Nu stiu, poate am mai putin, poate mai mult…astept si raspunsul lui Luci ca sunt curios, nu de alta.
Bravo, sa ai grija de ea.
@ Neliniştitu’: Ha-ha, mi-a placut comentariul tau. Sa stii ca ai dreptate, mare dreptate.
Pfff…ne ti in suspans, a?
))))
Eu peste 24 de ani cred ca ai!
Ma insel? ;;)
O sa aflati peste 27 de zile, pana atunci nu uitati sa-mi vizitati blog-ul zilnic.
Macar zi anu’ ! =)))
Trisezi!!!
)))))
Bineee…peste 27 de zile!
Trebuie sa notez la calendar!
Ha-ha. Pai peste 27 de zile e ziua mea ( via ) si o aflati atunci misterioasa varsta.
Ok, sa revenim. Astept comentarii legate de post-ul meu. Ati avut dezamagiri? Daca da, ce fel de dezamagiri? Cum ati trecut peste? Astept(am) sfaturi.
Şi eu mă ciocnesc tot mai des, din păcate, cu partea urâtă a vieţii.
Dezamăgiri avem mereu. mai mici sau mai mari. Eu personal nu trec foarte uşor peste ele, aşa-s eu, mă consum
Dezamagita de mine insami, da, am fost, insa prefer sa nu intru in detalii, deoarece m-am resemnat deja, si incerc sa trec peste…
Insa cel mai mult m-au dezamagit persoanele la care tineam, si anume unii (fosti) prieteni/amici, fete si baieti.
Doua raspunsuri le caut de mult timp :
1. De ce prietenii se transforma in tarfe?
2. De ce persoanele pe care le iubesc se transforma in scarbe?
Uneori ma intreb ce-i determina pe oameni sa dezamageasca pe cineva? Poate uneori e vina noastra, si in mod inconstient sau nu, i-am facut tot noi sa ne dezamageasca. Nu stiu…
“Incep sa ma maturizez si sa vad cat de cruda si urata e viata uneori. Nu-mi place.” — Ce coincidenta! … Si cui crezi ca ii place?
Multumesc pentru comentariu. Ma gandeam ce raspuns sa-ti dau la intrebariile care le-ai pus…sa sti ca n-am gasit nici un raspuns si nici nu cred ca voi gasi prea curand. Poate cineva sa raspund la intrebariile puse de Delia?
Sunt oamenii care vor sa se maturizeze si le place acest lucru, ei au o fire mai puternica.